*Scriu, cei care ma cunosc stiu asta. Scriu de toate: articole, retete, texte scurte, povestiri mai scurte, interviuri etc. De aceea, pe acest blog veti gasi o sectiune “Povestiri mai scurte sau mai lungi” cu toate aceste scrieri ceva mai artistice. Sper sa va placa si sa am inspiratie pentru cel putin una pe saptamana.
No connection
Viata intreaga i s-a schimbat in momentul in care si-a dat seama ca poate ramane in istorie. Nopti nedormite, organe surmenate, prieteni pierduti, toate pentru ca intr-o zi sa poata testa marea lui inventie.
Atunci, a simtit nevoia sa sune un prieten, dar agenda telefonului era goala. A uitat asta repede, asa ca a inceput numaidecat procedura.
11 mai 2116.
100 de ani, a rostit fascinat.
3…2…1…press Enter. Si a dat enter, ca de atatea ori in viata lui.
Niciun zgomot infiorator, nicio lumina stravezie, niciun fum aparut de nicaieri. Doar el si inima lui trepidand sub impulsul emotiei.
Cand a deschis ochii, a cercetat cateva minute locul ala nou.
O strada ingusta, o terasa cu cativa oameni in apropiere, cateva blocuri cumva in stil italienesc, a decretat el, si prea multe biciclete rezemate de usile caselor.
Si-a mijit ochii. Prea multa culoare. Si-a astupat putin urechile cu mainile. Prea multe cuvinte unele dupa altele. Mirosul ala proaspat, de sare, flori si briza usoara era de nesuportat, asa ca si-a acoperit nasul cu maneca bluzei. A avut un acces de anxietate cand a vazut prea multe zambete ingramadite pe fetele oamenilor alora pe care el i-ar fi catalogat mai degraba modesti.
S-a asezat dezamagit pe treptele unei case. Daduse gres. Masina timpului il trimisese in trecut, nu in viitor. Dar, oare…cat de in trecut?
Trecu pe langa terasa, privi mai bine pe ferestrele largi, fara perdele, doar-doar gaseste un computer pentru a afla mai multe.
Un tanar se apropie si ii dadu un fluturas. In seara aceea, in piata mare, se tinea un concert cu instrumente empatice. Apoi, o batrana ii darui un ghiveci prietenos. Avea casa plina, spuse ea, zambind oarecum tamp. Bineinteles, o refuza brutal si isi contina drumul.
Cand a ajuns in port, a incercat sa numere vapoarele ce acostasera acolo. Mici sau mari, pline ochi de oameni, toti pareau ca se cunosteau de-o viata. N-au auzit, oare, de avion? s-a intrebat, in gand, inventatorul.
– Editia de seara, luati editia de seara!
L-ar fi cumparat si el, dar de unde bani? Incepu sa se cotrobaie de zor in buzunare.
– Bani? Vreti sa imi dati bani? baiatul facu ochii mari. Dar ce sa facem, domnule, cu bani? Cititi ziarul linistit! spuse copilul, razand copios.
Oamenii astia sunt nebuni, isi zise el, dar daca asa avea sa afle unde si cand se teleportase, cu atat mai bine!
Cerceta repede ziarul dupa data de publicare.
11 mai 2116.
Nu, nu era cu putinta. Credea, inca, intr-o mare eroare cand ochii ii cazura pe o stire din ziar. Micut, intr-o caseta patrata scria negru pe alb:
“Reusita finala: conexiunile ARPANET interzise si in Tanzania. Noua era reuseste sa stearga definitiv ororile internetului”.
Daca iti place genul acesta de povestiri si ai dori o asemenea scriere artistica (si personalizata) pentru iubita, mama, prietene, sora ta sau alte persoane dragi, scrie-mi aici: https://www.facebook.com/marina.rasnoveanu
Esti regizor sau scenarist si ai dori sa dezvoltam impreuna o idee de acest fel, ma gasiti la adresa de mai sus!
Marina Rasnoveanu 