De multe ori m-am simtit de parca sunt “in between” sau intre lumi, cum imi place mie sa spun. Nu e un sentiment prea comod pentru ca, uneori, simti ca nu apartii de fapt niciunui loc sau ca, dimpotriva, te poti adapta intr-o oarecare masura (niciodata pe de-antregul) oriunde.
Cu timpul am invatat sa traiesc cu asta, insa niciodata nu m-am putut acomoda, de exemplu, in Ploiesti, orasul meu natal. Chestia cu “in between” mi s-a confirmat cumva si in urma testului ADN de la Ancestry. Daca cei mai multi romani au un procent de peste 70% Europa de Est si restul impartit, eu am 44% Italia/Grecia, 41% Europa de est si 8% Asia de vest. In between, cum va spuneam. 🙂
Dupa aceasta cam lunga introducere, sa trecem, insa, la cel mai recent oras vizitat, oras care m-a cucerit, recunosc si in care, zic eu, nu m-as mai simti atat de mult “intre lumi”.
Fusesem in Timisoara pentru prima data in 2016, insa datorita contextului de atunci nu apucasem sa vizitez nimic. Acum, in 2017, am avut 4 zile pline si frumoase in orasul asta din vestul tarii care nu seamana cu nimic din ce am vazut pana acum. (pentru cazare, am fost a doua ora la Hotel President, pe care vi-l recomand cu drag. E aproape de centru, curat, liniste, personal ireprosabil. Mi-a placut foarte mult. )
Trecand peste traficul destul de greoi din Timisoara si semafoarele care se schimba in timp record, am descoperit un oras pe care l-as vizita si alta data si in care, cu siguranta, as putea locui.
Tot datorita contextului am mers destul de des cu taxiul. Taximetristii mi s-au parut decenti, de treaba si comunicativi daca incepeam eu discutia, iar subiecte erau destule. De la “ce trafic infernal e la dv in oras” si “frumos la dv in Timisoara”, moment in care mai toti imi spuneau ca nu, ca se puteau face mult mai multe, ca compara cu Germania, Austria si nu sunt foarte multumiti de situatia actuala. Recunosc, eu faceam comparatie cu Ploiestiul si atunci chiar mi se parea totul wow.
Oricum, mi-a placut modul asta de abordare. Nu ne comparam cu altii mai jos, ci cu altii mai sus, conceptie si a altor timisoreni cu care am stat de vorba, nu doar a taximetristilor.
Despre conferinta FemHelp si endometrioza, intr-un oras cu cei mai buni medici pregatiti pentru aceasta afectiune, din punctul meu de vedere
Unii dintre voi stiu ca in Timisoara am fost si la cea de-a III-a conferinta FemHelp, dedicata si endometriozei. Despre aceasta am scris mai multe aici si aici, insa pe langa datele “tehnice”, trebuie sa va spun ca Spitalul Premiere, spitalul in care m-am operat si eu in 2016, are un nou sediu acum, fiind acum cel mai mare spital privat din vestul tarii.
Nu stiu la celelalte specialitati, dar in privinta endometriozei, din nou am fost impresionata de tot ce se intampla acolo si cred ca lucrurile vor merge spre si mai bine.
Pe langa echipa medicala de care am mai scris, nu mai reiau acum, mi-a povestit o prietena care s-a operat in acele zile si acum e bine, acasa, ca atat dupa operatie, cat si inainte de plecare, a vorbit cu doamna psiholog de la spital, psiholog Diana Dinu, iar asta a ajutat-o foarte mult.
E o obisnuinta la Premiere ca psihologul sa vina sa vorbeasca cu tine, lucru care, din experienta va spun, ajuta foarte mult. Prietena mea, din cauza emotiilor aferente plecarii sau a altor detalii, a avut in ultima zi niste stari mai ciudate, voia doar un calmant usor, insa doctorita de garda nu a lasat-o pana nu a vorbit personal, inca o data, cu doamna psiholog. Cand voi avea acordul fetei respective, voi scrie un articol mai amplu despre asta si discutia lor.
Ce as mai vrea sa spun despre conferinta este ca acolo am vazut atat medici interesati, pasionati de specializarea asta si, sper eu, si de endometrioza, cat si unii care doar au bifat prezenta. Cu siguranta ar fi putut fi mai multi medici si s-ar fi putut face mai multe pe partea asta de endometrioza, insa am convingerea ca in anii viitori aceasta conferinta se va extinde.
Ca atmosfera generala, am avut senzatia ca unii medici nu sunt inca 100% corecti in privinta endometriozei (inca nu i se acorda importanta cuvenita), iar colegii din presa la fel, inca nu inteleg pe de-antregul cum ar trebui pusa problema. E normal, nu sunt implicati in asta si cred ca nu am trecut de faza “endometrioza inseamna niste chisturi ovariene si, eventual, infertilitate pe care o putem rezolva cu FIV”. Dar mergem mai departe, ei mi s-au parut ceva mai deschisi si interesati de a afla cum sta treaba cu endometrioza decat altii din sudul tarii, de pilda, care au marsat atat de mult pe “endometrioza, boala neiubirii”.
Oameni noi si (mai) frumosi decat pe Facebook si un Centru Vechi ce intregeste farmecul aparte al Timisoarei
Printre conferinta si vizitele la spital, insa, am avut ocazia sa ma intalnesc cu mai multe fete din Timisoara si sa descopar intrucatva orasul. Cum de ceva timp sunt foarte activa pe grupurile de suport Facebook, am avut ocazia ca acum sa le intalnesc live pe unele dintre cele cu care discutam acolo. E drept, nu cu toate, dar pentru asta trebuie planificata o urmatoare vacanta, nu-i asa?
Toate mi s-au parut super, mai frumoase si mai interesante decat pe Facebook si m-am bucurat ca am avut ocazia sa le descopar.
Mi-a placut foarte mult centrul lor vechi. Unii nu vor fi de acord cu mine, stiu, insa mi s-a parut ceva mai mare si mai bine amenajat decat centrul vechi din Bucuresti. Cladirile din perioada dominatiei austro ungare se detaseaza clar, la fel ca si stradutele inguste cu terase care mai de care mai cochete. Mai nou au si ei o strada a umbrelutelor, unde toti turistii fac poze, bineinteles, iar Catedrala si Piata Unirii sunt alte obiective din centrul vechi, de neratat.
Stiu, terase si pasaje pietonale avem si noi, insa aici totul are un aer asa, aparte: imaginea impunatoare a Catedralei, Piata Operei plina de porumbei, copii, parinti, timisoreni imbracati frumos, plecati la plimbarea de seara, strada umbrelutelor, tramvaiul ce trece cand si cand prin centru si pare rupt dintr-un trecut indepartat, faptul ca auzi vorbindu-se pe strada atat de multe limbi – toate se completeaza perfect si intregesc farmecul asta aparte al Timisoarei, vazut prin ochii unui sudist.
Cel mai mare graffiti realizat pe o cladire istorica se afla in Timisoara
Acum un an, am facut o poza intr-o statie de tramvai cu un mesaj care mi-a placut foarte mult. Despre poza si articolul cu care am si castigat acel kit ADN de la Ancestry, puteti citi mai multe aici. In 2017, nu am pierdut ocazia de a fi si eu in poza asta cu mesajul meu din statia de tramvai.
In plus, am descoperit un graffiti frumos si impresionant, realizat pe o cladire istorica din centrul vechi: o fata imbracata in port popular, cantand la fluier. Opera de arta are peste 15 m inaltime, iar imortalizarea ei a picat la tanc si asta pentru ca apoi am folosit-o pentru un mesaj de constientizare asupra importantei endometriozei.
Revenita acasa am aflat ca acest graffiti a fost realizat de catre doi tineri, Nego si Lux, in 2013, pentru promovarea Festivalului Plai din acel an. Pentru desen, au avut nevoie de peste 100 de sprayuri colorate si 50 l de vopsea lavabila. Ce a iesit e, intr-adevar, impresionant si inedit.
Miracolul Plantelor si Biofresh – doua afaceri de succes
Cum de ceva ani sunt interesata si de partea asta de “stil de viata sanatos”, am fost incantata sa vad ca timisorenii au chiar in centru un magazin complex, Miracolul Plantelor, dedicat produselor naturiste, de la suplimente pana la alimente si produse de ingrijire bio.
Am regasit aici majoritatea suplimentelor pe care le iau si eu, alimente fara gluten, fara lactoza sau altele de acest gen super sanatoase si gustoase, dar si produse de ingrijire si machiaj pe care, recunosc, nu le-am incercat inca. Oricum, totul foarte profi organizat (au si un card de fidelitate prin care beneficiezi de reduceri), mi-a placut mult!
Pe langa Miracolul Plantelor, mai e Biofresh, un restaurant raw vegan in care nu am ajuns decat o singura data (of, ce pacat!). Acolo am savurat cea mai buna limonada de ghimbir ever (inca incerc sa fac rost de reteta exacta, cine ma ajuta primeste un premiu) si o super placinta de mere fara gluten, zahar sau alte prostii de genul. Sa va mai spun ca am poftit si la supa de rosii a prietenei mele, Maria? (apropos, Maria a fost un ghid excelent pentru Timisoara).
Pe langa meniul variat si delicios, mi-a mai placut si terasa cocheta de afara, aproape plina, dar si serviciile (cei din personal erau mereu atenti si cu zambetul pe buze). Stiu, par niste detalii, insa cei care nu stau in Timisoara stiu ca, pe la noi (a se citi Bucuresti-Ploiesti) lucrurile astea sunt destul de rare, asa ca eu cred ca trebuie mentionate.
Atitudinea oamenilor – priceless!
Cu Iozefina, o prietena din Timisoara, vorbisem prima oara anul trecut, in iunie, doar la telefon. Din prima mi s-a parut foarte deschisa si apropiata felului meu de a fi, asa ca, normal, am indragit-o pe loc. In februarie anul acesta am avut ocazia sa o cunosc personal.
Si pe ea am regasit-o in aceasta mini vacanta in Timisoara si mi-a confirmat, inca o odata, ca totul tine de atitudine. Pe langa cladiri frumoase, istorie bogata si medici priceputi, Timisoara mai are ceva in plus: o alta mentalitate!
Nu, nu spun ca acolo e totul roz sau ca toti timisorenii sunt binevoitori si amabili, insa cei mai multi au o incredere in sine, in viata si o politete care noua, sudistilor, ne cam lipseste.
Vorbind din nou cu Iozefina am realizat cat de mult conteaza asta. La final, cand ne-am despartit, credeam si eu cu mai multa tarie in visurile mele. Asa s-a intamplat si cand am revenit. Aveam senzatia ca pot face tot ce imi doresc. Senzatie care, nu stiu de ce, pe aici se raspandeste cu fiecare zi. Iozefina e si ea un om cu planuri mari, cu obiective clare, dar care nu se impiedica in detalii.
Exact! Asta e la ei! Nu se impiedica in detalii, pareri, oameni care, poate, nu le impartasesc pasiunea intr-o anumita privinta. Pe langa asta, fie ca te plac mai mult sau mai putin, timisorenii au o politete peste care nu trec. Nu am intalnit pana acum pe cineva de acolo care sa se uite de sus sau sa nu iti mai vorbeasca pe motiv ca, nu stiu, ai putea sa interpretezi incorect gesturile lor. Nu, daca e ceva de discutat, discuta normal, civilizat, fara aere si alte ifose de genul acesta.
Asta mi-a placut cel mai mult in Timisora pentru ca da, atitudinea face diferenta si cam asta au ei, dar ne lipseste noua!
Va place textul asta si credeti ca unele asemanatoare ar merge perfect site-ului, blogului sau paginii voastre Facebook? Haideti sa vorbim mai multe aici: https://www.facebook.com/marina.rasnoveanu
Marina Rasnoveanu 