Te plângeai mereu de zilele cu ploaie. De-abia scoteai câteva cuvinte, iar chipul tău frumos devenea pe loc mohorât. Întâi, ţi-am dat cartea lui Schmitt şi ţi-am făcut un semn la povestirea aia “Este o frumoasă zi cu ploaie”. Te-ai încruntat şi ai aruncat cartea într-un colţ uitat al casei noastre. Pesemne n-a fost suficient pentru tine. Toamna devenea din ce în ce mai apăsătoare. Aşa că, într-o dimineaţă de septembrie, când stropii de ploaie anunţau din nou o zi mohorâtă lângă tine, ne-am preschimbat în porumbei. Am zburat amândoi până pe acoperişul clădirii din faţa geamului nostru şi ne-am bucurat de băltoacele răsleţe şi fumul ăla cenuşiu ce se ridica de pe platforma îngustă. Întâi te-ai înfoiat nervos şi ai vrut să pleci. Te-am convins să rămâi. Curând, te-a molipsit şi pe tine ploaia. Ai venit mai aproape şi ai văzut şi tu, ce văd şi eu în zilele frumoase cu ploaie. După care vraja s-a terminat şi ne-am trezit din nou, în cameră, oameni. Am adormit pentru încă o oră. Deşi ploua încă, ţi-am dat un ceai de ghimbir cu miere. Nu ai mai strâmbat din nas şi nici nu te-ai mai plâns de norii aducători de ploaie. Mica mea magie funcţionase!
Aveti si voi astfel de instantanee sau imagini si va ganditi ca ar merge perfect cuplate cu un text fain si daruite unei persoane dragi? Ma gasiti aici: https://www.facebook.com/marina.rasnoveanu
Marina Rasnoveanu 