“La varsta de 40 de ani, Franz Kafka (scriitor german, evreu originar din Praga – 1883-1924), care nu s-a casatorit niciodata si nu a avut copii, se plimba in Parcul din Berlin cand a intalnit o fetita care plangea pentru ca isi pierduse papusa preferata. Ea si Kafka au cautat impreuna papusa, dar fara succes. Kafka i-a spus atunci sa il intalneasca a doua zi, in acelasi loc pentru a o cauta din nou pe papusa.
Nici ziua urmatoare nu a fost cu succes, iar Kafka i-a dat fetitei o scrisoare de la papusa, in care aceasta ii spunea:”Te rog sa nu plangi! Am plecat intr-o calatorie sa vad lumea. Iti voi scrie despre aventurile mele”.
Asa a continuat aceasta poveste pana la finalul vietii lui Kafka.
In timpul intalnirilor lor, Kafka ii citea fetitei scrisorile de la papusa, in care descria minutios aventurile si conversatiile pe care copilul le gasea adorabile. In cele din urma, Kafka i-a adus fetitei papusa (o alta, cumparata), care se presupunea ca se intorsese in Berlin.
“Nu arata deloc ca papusa mea!” spuse fetita.
Kafka i-a dat atunci o alta scrisoare in care papusa ii spunea ca acea calatorie in jurul lumii o schimbase si fizic.
Fetita a sarutat papusa si a dus-o acasa, fericita. Anul urmator, Kafka a murit.
Dupa cativa ani, fetita devenita acum adult a gasit in papusa o scrisoare micuta, semnata pe Kafka, pe care acesta scrisese:
“Tot ce iubesti probabil se va pierde, la un moment dat, dar in cele din urma acea dragoste se va intoarce la tine intr-un alt mod!”
Artist poza: Marlene Lopez
doua carti de Kafka am citit : Castelul si Procesul… Genul de carti care imi fac creierii muci si ramai…prost
LikeLike
iti*
LikeLike